La 1 Mai 2009, am trecut prin Alba Iulia.

Cu melancolie, ma gandeam ca iar vedem ruine si cateva piese de istorie lasate in paragina. Dar... placuta a fost surpriza, cand la poalele recent renovate ale portii a 3-a a cetatii am vazut un ostas. Parea picat cu o masina a timpului in soarele de primavara: cu pinteni la picioare, baioneta odihnita pe umar si pe cap o peruca grizonata. Nici poze nu am indraznit sa-i fac, de teama sa nu dispara :p

La urmatoarea poarta, alta minune: un al doilea ostas. Pe acesta il marca o mustata si o atitudine imbufnata: Avem voie sa vedem interiorul cu arne? intrebase un turist cam ratacit... Domnule Colonel, are voie sa vada inauntru? De dupa o burta mare apare un glas autoritar de colonelCe? ... NU, nu e voie. Poate mai tarziu!

In fata catedralei, de cealalta parte a cetatii se mai gaseste un ostas. Acesta e mai tanar, cu vise de june prim, se pozeaza langa turistii mai curajosi,cu multa placere.

La 12 fix, din fortificatii porneste schimbul de garda. In frunte e colonelul nostru, cu mana teapana pe lemnul pistorului de la cingatoare. Mai sunt 2 tobosari si inca 2 ostasi mandri de uniforma lor. Si acum vine surpriza: apar trei cai negri, ca taciunele, cu mersul sincron si gatul drept, fiecare cu cate un cavaler in sa. Sunt cai de Olanda (dupa cum ne anuntase ostasul June Prim). Se bate toba, pentru ritm, se face un ocol de parc si procesiunea porneste: 5 3 tin ritmulin fata, cu spatele drept, fata serioasa, dar dupa ei se-ngramadesc zeci de oameni aiurea, calcandu-se pe picioare, grabiti sa faca poze.

Merita sa-i vezi :) Poate mai apar si la alta sarbatoare!